Sidex Galați, cel mai mare combinat construit vreodată în România, se pregătește de dispariție. Modul în care a fost cedat diamantul economiei românești, tiparul după care s-a devalizat industria României, sub pretextul „privatizării”

77 de milioane de dolari ar fi trebuit să încaseze în anul 2001, România, pentru cel mai mare combinat siderurgic construit vreodată în țară, dar chiar și așa, suma ar fi însemnat numai 10% din fierul vechi pe care îl deținea Sidex Galați în toate halele sale, scrie Petrișor Peiu pe siteul ziare.com.

Așa-zisa privatizare are încă multe lucruri ascunse. În spatele cedării Sidex au stat oameni care, după 2001, s-au catapultat în cercurile puterii.
ImunoMedica

ArcelorMittal Galați, fostul combinat Sidex, a fost cumpărat în 2001 de miliardarul indian Lakshmi Mittal, care și-a asumat angajamentul de a investi 350 milioane euro.

Este cel mai mare combinat siderurgic al României, fiind construit în perioada 1960-1966 la ordinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comunist decedat în 1965.

„În anii ’90, o echipă de arghirofili și diletanți care se jucau cu marile fabrici din țara prin birourile somptuoase ale nou-înființatului FPS (Fondul Proprietății de Stat), ademeniți cu sume exorbitante de către generalii și smecherasii comerțului exterior au decis să schimbe total paradigma funcționării combinatului și să deturneze cea mai mare parte a producției către export, export realizat, bineînțeles de către firmele de casă ale echipei respective. Cum s-a realizat acest lucru? Simplu: s-au inventat prețurile diferențiate pentru export și piața internă, astfel încât tot ceea ce se vindea în țară era mai scump cu 30% decât ce se exporta.

Astfel s-a reușit distrugerea întregii siderurgii cu valoare adăugată mare, iar Sidex-ul a devenit un furnizor ieftin de materii prime pentru industria altora. Peste două treimi din oțelul semi-finit de la Galați a luat calea exportului, văduvind industria românească de materii prime. Produsele gălățene au fost vândute atât de ieftin încât toate marile piețe ale lumii (SUA și Uniunea Europeană, în primul rând) au apelat la diverse proceduri anti-dumping împotriva producătorului român. Au dispărut piețele bune, nu-i nimic!, generalii au continuat să vândă în Asia, în Turcia, continuând să se îmbogățească și continuând să sărăcească vaca pe care o mulgeau”, scrie Petrișor Peiu pentru ziare.com

Acesta dezvăluie modul în care s-a dat apoi lovitura finală.

„Rețeta dezastrului a fost simplă: invocând faptul că Sidex nu poate lua bani de la bancă pentru a-și finanța producția, „specialiștii în comerț exterior” împrumutau ei bani de la bancă și aduceau materii prime la ce preț doreau și exportau tablă tot la ce preț doreau. Dar băncile finantau circul asta tot pe baza garanței date de producția de la Galați. Lovitură finală a fost data în perioada 1997-1999 când, printr-o inginerie plină de tupeu, Sidex a fost practic luat ostatic de firma fraților iranieni Vahid, Naser și Hasan Alaghband, celebra Balli. Ingineria a fost o firmă nouă, Sidex Internațional, în care Balli deținea 60% și combinatul doar 40%, care să vândă unde doreau iranienii și mai ales, cum doreau iranienii producția de la Galați. Acest lucru a adus Sidex-ul aproape de faliment, reușind să supraviețuiască numai neplătind datoriile acumulate anii trecuți. Haosul era atât de mare, iar jaful atât de evident încât, în vara anului 1999, ministrul industriilor de atunci a ordonat distribuitorului de energie să oprească alimentarea combinatului (pentru facturile neplătite) doar ca pedeapsă pentru că se schimbase furnizorul de feroaliaje al fabricii și mașina „de făcut bani” fusese momentan întreruptă”, mai scrie Petrișor Peiu.

S-a desis apoi privatizarea. A fost ales LNM Holding, condus de către indianul Lakshmi Nivas Mittal, care pe atunci nu deținea nimic în Europa.

Peiu spune că Mittal a primit Sidex-ul gratis iar statul român a preluat toate datoriile combinatului (peste 1 miliard USD doar la data preluării), pe care le-au plătit 23 de milioane de români.

„Deși contractul de privatizare este aprobat prin lege în Parlament, în anii următori „inginerii dezastrelor” de la AVAS (urmașul vechiului FPS) aprobă, prin protocoale secrete, zeci de anexe la contractul inițial prin care statul plătește salarii compensatorii permițând indianului să concedieze 20.000 angajați și acceptă amânarea investițiilor promise la calendele grecești”, mai scrie fostul consilier a doi prim-miniștri.

Acum, Grupul ArcelorMittal încearcă să cumpere cel mai mare combinat din Europa, situat în Italia, dar ar putea fi obligat să vândă unele unități deținute în prezent, dacă se va stabili că astfel va avea o poziție dominantă în Uniunea Europeană. În acest sens a fost întocmită o listă care a fost trimisă Comisiei Europene, existând zvonuri că pe aceasta s-ar regăsi și Combinatul de la Galați.

„Se pare că Sidex va fi preluat de Rinat Ahmetov, oligarhul din Donetk care deține Metinvest și echipă de fotbal Sahtior. Ieșit din grupul ArcelorMittal, Sidex-ul nu va mai avea, probabil, viață lungă și se va stinge încet mai ales că noul patron este producător de oțel ieftin și mult care abia așteaptă să inunde Uniunea Europeană” scrie Peiu.

În final, iată o parte dintre cei care au participat la această privatizare.

„Și-uite așa un grup de „specialiști” în catastrofe economice a reușit să ucidă o fabrică de 9 milioane de tone de oțel în numai 20 de ani. Deși toată lumea a știut de „crimă”, nimeni n-a intervenit: nici Guvernul, nici președintele, nici AVAS, nici România profundă, nici măcar vreun sefulet de partid mai acătării.

Directorul general care a „nășit” escrocheria Sidex Internațional a ajuns primar al Galațiului și în această calitate a strălucit prin nepricepere și nepăsare; directorul general al FPS care a înființat Sidex Internațional a ajuns cuscrul președintelui României și cel mai bun prieten al primarului capitalei care a montat atâtea borduri că se putea face cu ele un drum până la Monaco. Directorul firmei Balli din România a rămas la fel de bun prieten cu cuscrul președintelui și a reușit să-și plaseze fiul în scaunul de ministru de finanțe (ocazional și secretar de stat); respectivul fiu este, ce coincidența!, secretar de stat la Ministerul de Finanțe exact în perioadă în care acest minister îi plătește generos indianului Mittal sumă pe care Sidex o pierde într-un final că urmare a păgubosului contract Sidex Internațional.

Să mai spunem încă o data că prea e „tare”: tatăl pune la cale escrocheria Sidex Internațional și fiul este în guvernul care plătește pagubă! Dacă mai adăugăm și faptul că avocații care reprezentau Sidex-ul în 2000, în anul următor, erau deja avocații cumpărătorului Mittal și scriau contractul de privatizare, mai că înțelegem de ce nimeni n-a văzut „crima” care urmă să se producă”, încheie Peiu.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universității Politehnica din București (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) și al premierului Adrian Năstase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) și vicepreședinte al Agenției pentru Investiții Străine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Mării Negre (FUMN).

Distribuie prietenilor

Multumim!

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *