Interviu cu Prof. univ. dr Coriolan Emil Ulmeanu: ”Copilul nu este un adult în miniatură. Medicul pediatru consultă pacienți în plin proces de creștere si dezvoltare”

Pentru proiectul nostru ”Greii medicinei românești”, la care AMPress lucrează de câțiva ani, cu intenția de a dona tinerilor care vor să devină medici o carte de învățătură, ne-am adresat acum profesorului universitar doctor Coriolan Emil Ulmeanu, unul dintre profesioniștii de vârf ai medicinei pentru copii. Domnule profesor Ulmeanu, sunteți un deschizător de drumuri în medicina de urgență pentru copii. Ani de zile ați condus, regândindu-i structura și modernizându-l, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Grigore Alexandrescu”, unde și acum puteți fi găsit, ca și la catedra universitară. Am vrea să ne povestiți etapele unei cariere care v-au dus la treapta cea mai de sus, pentru a ajunge apoi la chestiunile dureroase ale bolilor copiilor din zilele noastre. Deci, cum de ați decis să îmbrățișați această profesie?
– Vin din Campia Burnasului, din Peretu, Judetul Teleorman, unde parintii mei, Lucia si Anghel Ulmeanu, care mai aveau înca doi copii – fratii mei, aveau o gospodarie frumoasa, cu tot ce trebuie pentru un trai tihnit.
Mama a fost invatatoare si educatoare de gradinita, tata tehnician agronom.
Scoala Generala de 8 ani la Peretu Teleorman si apoi Liceul Nr.2 din Rosiorii de Vede, ambele scoli adevarate, cu un corp profesoral de exceptie. Intaiul mentor, profesor exceptional – profesorul de biologie – prof. Nitelescu V. A fost cel care a determinat hotorâtor decizia mea de a încerca o cariera medicală în pediatrie.
Am fost un student – o confirmă profesorii – cu excelente rezultate profesionale, absolvent al Facultatii de Pediatrie – UMF „Carol Davila Bucuresti” din anul 1970, am urcat apoi toate treptele pregatirii profesionale medicale prin concursuri foarte serioase: intern, medic rezident, specialist si primar. In acelasi timp, din 1979 am parcurs si treptele de cadru didactic – asistent stagiar, asistent sef de lucrari, conferentiar si profesor din anul 2005.
– Ce v-a apropiat de medicina pentru copii?
– Pediatria este alaturi de Medicina interna, Obstetrica si Chirurgie una dintre specialitatile de baza ale medicinei. Alegerea pediatriei ca viitoare specialitate se datorează Profesorului Nițulescu – profesorul meu de biologie de la liceu si echipei de doctori pediatri de la Spitalul Orasenesc Rosiorii de Vede, pe care am cunoscut-o in timpul studiilor liceale, cu prilejul unor vizite. Suferintele copiilor bolnavi m-au impresionat si am hotarat sa incerc o cariera pediatrica, in speranta ca voi putea influenta perfectionarea ingrijirilor copiilor bolnavi.
– Fiecare mare profesionist își leagă cariera de niște mentori, de mari dascăli care le-au deschis drumul. La ce profesori v-ați opri?
– Drumul meu catre profesia de medic pediatru a fost marcat de doi profesori de pediatrie, sefi de scoala pediatrica.
Prof. Dr. Valeriu Popescu, originar din Bragadiru – Teleorman, profesor de exceptie, cu o vocatie exceptionala de cadru didactic si „slefuitor de ucenici”, sub a carui instruire am lucrat ca student si intern in clinica de pediatrie IOMC „Alfred Rusescu”. A contribuit esential la viitoarea mea cariera didactica, urmarind permanent evolutia mea profesionala. Sub conducerea Domniei sale, am facut un stagiu exceptional de doctorat – finalizat cu o teza de doctorat de exceptie – primul studiu national – „Cardiomiopatii primitive si secundare la copii” – studiu comunicat si prezentat la Congrese de Pediatrie si de Cardiologie Pediatrica.
Aș vorbi apoi despre Prof. Dr. Meila Patru – seful Clinicii de Pediatrie a Spitalului Clinic de Urgenta pentru copii ”Grigore Alexandrescu”, sub indrumarea caruia m-am format ca medic pediatru incepand din 1975 – 43 ani in prezent in aceeasi clinica – care mi-a si solicitat sa raman la catedra de Pediatrie a Facultății de Medicina Generala, initial ca asistent si apoi a urmarit evolutia mea profesionala si didactica pana la gradul de conferentiar. Practician de exceptie, si cadru didactic de valoare, a fost un adevarat conducator de scoala, la care s-au format multi pediatrii in toata tara noastra. Este cel care a avut o viziune de exceptie in evolutia pediatriei si m-a îndrumat să abordez trei domenii in care am reusit prestatii excelente. Cariera de medic pediatru practician a fost marcata si de stagiile practice efectuate in internat si rezidentiat cu Dr. Sonia Sanielevici – prima pediatră gastroenterolog din Romania, Dr. Dumitru Bojinca, excelent diagnostician si practician, dar si cu Dr. Marieta Tarlescu, practician si organizator de mare valoare.
– Ați restructurat – gest curajos – Spitalul ”Grigore Alexandrescu”. Cariera dumneavaostră arată că ați răspuns și altor provocări care angajau și spiritual organizatoric, munca în echipă.
– Provocările din cariera mea de practician pediatru au fost reprezentate de etape profesionale deosebite:
Am lucrat cate 10-15 ani in domeniile pediatrie de urgenta, gastroenterologie si toxicologie clinica – domenii in care am format ulterior zeci de pediatri aflati in departamentele de pediatrie din Romania, dar si din Italia, Franta, Africa de Sud etc.
Efortul de a realiza in domeniul in care am excelat, colectiv de medici si asistente medicale cu competente exceptionale, colective care au fost adevarate familii cu succese profesionale si personale. Cea mai mare provocare din viata mea profesionala a fost acceptarea functiei de director si apoi manager de spital in perioada 1994-2008, calitate in care, cu efortul echipei de medici, am facut cu adevarat restructurarea reala a celui mai bun Spital de Urgenta pentru copii din Romania. Restructurarea tuturor serviciilor a fost facuta printr-un grant-AID- al Japoniei, in valoare de 7 milioane de dolari, obtinut in urma unui concurs dur, cu cateva Spitale de Copii din Europa de Est: Varsovia, Bratislava, etc. Au fost infiintate departamente noi: primul Serviciu de Primire Urgente-Pediatrie din Romania, Terapie Intensiva pentru nou-nascuti NICU, serviciu de Toxicologie-ATI, Departamentul de Dializa Acuta, Serviciul de Ambulanta al Spitalului etc.
– Într-un interviu vorbiți cu îngrijorare despre 1000 de come toxice la copii și adolescenți, provocate de consumul de droguri. Este România acum în lista țărilor consumatoare de droguri? Eram cândva un fel de pădure virgină a Europei în privința drogurilor. Pădurile respective dispar. Dispare și puritatea vieții copiilor, furați de un miraj ucigaș?
– Toxicologia pediatrica – domeniu in care lucrez integral de 24 ani, din anul 1994, a fost o altă provocare, spitalul nostru ingrijind copii cu intoxicatii accidentale sau voluntare de multe decenii. In 1994, Toxicologia Clinica a fost recunoscuta oficial prin ordin de ministru si eu in calitate de sef de sectie am purces la organizarea de tip european al acestui departament.
Colaboratorii mei au benficiat de studii de specialitate in toxicologie in Franta si Suedia;
A fost elaborat un program national de antidoturi pentru intoxicatii;
Au fost infiintate prin Ordin al Ministrului Sanatatii 6 centre antitoxice regionale: Iasi, Cluj, Timisoara, Craiova, Constanta si Tg. Mures, coordonate de Centrul Antitoxic National cu sediul in Deparatamentul de Toxicologie;
A fost infiintat serviciul de apel telefonic TOXAPEL, care functioneaza de peste 20 ani si care poate fi apelat de catre populatie, dar si de catre medici. Departamentul nostru rezolva 3500 intoxicatii grave la copil si adolescent, a caror etiologie este diversa: medicamente, pesticide, sustante de abuz (droguri), substante de uz casnic etc. In Romania exista peste 140.000 de cazuri de intoxicatii accidentale sau voluntare la copii si adolescenti.
Dupa 1995, Romania care era tara de tranzit pentru droguri, a intrat in nivelul consumatorilor si impactul la nivelul populatiei tinere, mai ales la grupa de varsta 15-24 de ani este impresionant. Agentia pentru lupta ANTIDROG apreciaza ca la nivelul acestei grupe, procentul de consumatori a crescut de la 7,2 la sută in anul 2000 la 13,4 la sută in 2016. Fenomenul este absolut ingrijorator pentru ca aprovizionarea cu substante de abuz: heroina, cocaina, dar si substante psihoactive noi se face foarte usor prin peste 400 de magazine online.
Activitatile de preventie sunt deosebit de timide si neprofesionale. Parintii nu sunt informati asupra riscurilor, iar din licee lipsesc sutele de psihologi care ar trebui sa abordeze profesional cazurile existente.
– Într-o altă declarație a dumneavostră, stimate domnule profesor, vorbiți de lipsa de pregătire a părinților care survolează o realitate periculoasă pentru copiii lor. Ce trebuie să știe un părinte? Ce-l califică în lupta cu drogul care a pătruns în viața copilului lui?
– Parintele trebuie sa fie constienti ca riscul de consum de substante de abuz este foarte mare, in scoli din cauza anturajelor. La petrecerile de grup, dar si cu alte prilejuri este la moda folosirea de alcool, cannabis, substante psihoactive care sunt fie droguri adevarate sau cele care le inlocuiesc. Pentru a informa copiii, parintii trebuie sa cunoasca ei foarte bine efectele secundare ale acestora, notiunea de dependenta fizica si psihica, ce apar dupa debut. Parintii ar trebui sa pastreze o legatura cu psihologii din scoli pentru sfaturi de preventie eficienta.
– Dorim să ne oprim și la un alt subiect de stringentă actualitate – gripele. La o primă discuție cu dumneavoastră (era în 16 februarie), în care ați acceptat acest interviu, ne-ați spus că din 120 de copii veniți la urgență, la ”Grigore Alexandrescu”, 80 au fost găsiți pozitivi la gripă. Ministerul pare relaxat și nu vorbește despre o epidemie, în condițiile în care acum au fost înregistrate aproape 100 de decese din cauza gripei. Ce e de spus aici? Care-i comentariul dumneavoastră?
– In Romania asistenta medicala specializata in cursul unor evenimente de tip epidemii este lasata in acest moment la voia intamplarii. Pentru asistența de pediatrie, Ministerul Sanatatii nu mai are in structură departament specializat in care specialistii sa abordeze si sa decida masurile generale si speciale necesare pentru a stapani fenomenul epidemic. Acest departament lipseste si pentru asistenta pediatrica. Daca nu se vor lua masuri practice eficiente pentru a identifica si elabora rapid planuri de activitate cu valoare la nivel populational, riscăm să avem periodic epidemii cu impact grav, cum ar fi epidemiile de rujeolă, tuse convulsivă, gripă.
– Pentru a fi medic de copii trebuie, presupunem, să iubești copiii. Ce deosebește un copil bolnav de un adult bolnav și ce deosebește – dacă există deosebiri – un medic de adulți de un pediatru?
– Pediatrie – medicina de copii – abordeaza pacientii copii, in mod deosebit, plecand de la constatarea stiintifica: copilul nu este un adult în miniatură. Medicul pediatru consultă pacienti in plin proces de crestere si dezvoltare, care au instabilitati metabolice specifice, pe care el le cunoaste si le ia in considerare in procesul de diagnostic si tratament. Medicul pediatru trebuie sa interpreteze corect semnele de boala, pentru un diagnostic foarte precis. De obicei neavand tare biologice majore si nici boli insotitoare – comorbiditati – , raspunsul la terapie este spectaculos fata de adulti. Medicul pediatru este un specialist care trebuie sa cunoasca patologia specifica a nou-nascutului, sugarului, copilului prescolar, dar si patologia adolescentului.
– Un medic pediatru, chiar cu experiența profesională a dumneavostră, trăiește și retrăiește și spaimele de a nu putea să facă nimic, dar și uriașele bucurii de a salva. Puteți alege și povesti două cazuri extreme, în bine și rău, din cariera dumneavoastră?
– Pediatria de urgenta ofera prilejuri numeroase de a obtine vindecari spectaculoase, dar si esecuri. Cazul cel mai spectaculos in toxicologia clinica este cel al unui baiat de 11 ani, din judetul Arges, care s-a intoxicat accidental cu o doza mare de organofosforici – tip „verde de Paris” si care a fost abordat in coma grava, dar a fost vindecat folosind ca terapie antidot 15.000 fiole de Atropina si pseudocolinesteraza de la armata germana. Cea mai dezolanta experienta in toxicologie este cazul a cinci copii, proveniti din zona Comănesti – intoxicatii grave cu ciuperci, care au decedat dupa 5-7 zile de evolutie si nu au putut benifica de dializa hepatică sau de transplant.
– Colegului dumneavostră, profesorul Dumitru Orășeanu, răpus din păcate de un cancer fulgerător, i-am cerut câteva sfaturi pentru părinți. Pentru meseria de părinte cum ați examina un astfel de concurent și, mai ales, ce l-ați povățui?
– Educatia viitorilor parinti, care vor avea unul sau mai multi copii, trebuie sa inceapa din Scoala Generala. In tarile civilizate, fetitele de clasa a VI-a, invata un an de zile cum sa pregateasca alimentatia la san a viitorilor lor copii. Pe parcursul scolii generale si a liceului ar trebui implementate multe programe de educatie pentru viitori parinti care sa fie promovata de medicina scolara, specialitate pe cale de disparitie in Romania.
– Vă mulțumesc, domnule Profesor!
Distribuie prietenilor
Multumim!
Interviu consemnat de Giorgiana Radu, AMPress

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *